Dumnezeului nostru !
Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos , care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală
în cele cereşti , în Cristos , întrucât ne-a ales ca să fim sfinţi şi neprihăniţi în faţa lui !
Sfinţiile voastre , iubiţi fraţi şi surori în Cristos ,
Celebrarea misterului Naşterii Domnului în Anul
Credinţei , pe care l-am început la 11 octombrie , chiar în timpul
celebrării Sinodului Episcopilor pentru o nouă evanghelizare , reprezintă
o invitaţie vie la un imn de preamărire a Părintelui ceresc , care a
binevoit să-l trimită pe Fiul său , pentru ca noi să avem viaţă şi s-o
avem din belşug , iar prin evanghelie să avem o credinţă vie şi profundă .
Lui , aşadar , care ni s-a descoperit prin Fiul
său şi ni se descoperă fără încetare prin Duhul Sfânt , să-i fie cinste
şi laudă în veci de veci !
Crăciunul este un moment de graţie , un dar ceresc
oferit omenirii şi a devenit fundamentul întregii noastre speranţe ,
pentru marele mister ce a marcat istoria mântuirii , misterul iubirii
Fiului lui Dumnezeu care se naşte , devine om , ca să rămână mereu în
mijlocul oamenilor şi să-i înalţe la gloria cerească a Tatălui ceresc .
Biserica tresaltă de bucurie şi face sărbătoare ,
în timp ce îngerii coboară din cer să vestească acest eveniment petrecut
acum două mii de ani în istorie , mister ce se realizează acum , pentru
că " astăzi " , ca odinioară trăim acelaşi adevăr istoric al iubirii Tatălui
ce se repetă şi reînnoieşte pe oricine şi orice lucru în Fiul care se
naşte pentru noi .
Lumina şi bucuria noastră este pruncul divin venit din cer .
Dumnezeu este un izvor de iubire care se face om , se face mic în Isus , pentru a fi calea noastră , adevărul şi viaţa noastră .
Lecturile pe care Biserica ni le propune în
ajunul şi în ziua de Crăciun ne asigură că evenimentul naşterii lui Isus
reprezintă pentru lume şi pentru noi care credem lumină , pace şi
libertate .
Profetul Isaia în textul proclamat la Liturghia
din noaptea sfântă ne vorbeşte despre lumină ,
" poporul care călătorea în
întuneric a văzut o lumină mare " (Is 1,9) . Textul din ziua de Crăciun prevesteşte că " toate marginile pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru " (Is
52,10) , garantând astfel poporului său , încercat de atâtea suferinţe ,
violenţe şi oprimare , că se va bucura de pace şi de libertate . Este
vorba de o lumină plină de bucurie , de o bucurie adevărată , profund
umană , aşa cum se întâmplă cu omul care ajunge să culeagă roadele , după o
lungă aşteptare , sau cum se bucură pentru o victorie pe care a
obţinut-o după o luptă istovitoare . E vorba de lumina care reuşeşte să
rupă lanţurile , să elibereze de sub puterea întunericului .
Despre această lumină şi siguranţă ne vorbeşte
Isaia atunci când vesteşte marea surpriză care le este dată oamenilor :
" Un prunc s-a născut , un copil ne-a fost dat " , căci acest copil special
este semnul unei lumi noi , el este un sfetnic minunat , pe umerii căruia
se află puterea , iar numele său înseamnă Dumnezeu puternic , principele
păcii ; împărăţia lui nu se va sfârşi , pentru că el va sta pe tronul
regelui David , care vine să stabilească şi să întărească dreptatea şi
pacea , pace care nu va avea sfârşit . Acest lucru îl va face zelul
Dumnezeului oştirilor cereşti (cf. Is 9,5) .
Lumina , pacea şi bucuria , de care este plină
această lectură , sunt semnele acelei lucrări pe care Dumnezeu o oferă
celor care cred în el , îl întâmpină şi celebrează marele mister al
naşterii sale , Crăciunul .
În Evanghelia după sfântul Luca (2,1-14) ,
proclamată în noaptea naşterii , este reluat anunţul bucuriei , despre
care vorbea Isaia cu mii de ani în urmă , al bucuriei intrării păcii în
lume , odată cu naşterea pruncului , căruia îi sunt atribuite nume
impresionante , extraordinare : Mântuitor , Cel Uns - Cristos , Domnul , aşa
cum avea să le declare îngerul păstorilor din jurul Betleemului : " Nu vă
temeţi , iată vă anunţ o mare bucurie care va fi pentru tot poporul:Astăzi în cetatea lui David s-a născut pentru voi un mântuitor , care
este Cristos Domnul " (Lc 2,10-11) .
Evanghelistul Luca aşază naşterea lui Isus în
cadrul istoriei universale , făcând referinţă la împăratul August şi în
acelaşi timp , în istoria locală , amintindu-l pe Quirinus , guvernatorul
Siriei , căci acest eveniment al naşterii , anunţat de profeţi şi notat de
evanghelişti , are o relevanţă nu numai religioasă , ci şi o conotaţie
socială , politică , cu toate că Dumnezeu în mod surprinzător intră în
lume într-o totală umilinţă , alegând calea cea mai simplă şi firească a
unui copil plăpând şi nevinovat .
Este vorba de iubirea de neimaginat a lui
Dumnezeu pentru oameni , avea să sublinieze renumitul cardinal Carlo
Maria Martini , un cunoscător profund al Scripturilor şi al strategiei
divine . Această descoperire este făcută cunoscută de îngeri păstorilor,
consideraţi în acele timpuri cei din urmă în societate . Dumnezeu se
apropie de cei marginalizaţi, săraci şi simpli şi le face cunoscută
marea bucurie . Păstorii au fost primii care au auzit corul îngerilor şi
cântarea oştirilor cereşti , intonând şi proclamând lauda adusă lui
Dumnezeu : " Mărire în cer lui Dumnezeu şi pace pe pământ oamenilor , pe
care el îi iubeşte " (Lc 2,14) .
Acelaşi imn , Mărire - Gloria , îl proclamăm la
marile noastre celebrări euharistice , ca un imn de bucurie şi de laudă
adus lui Dumnezeu , adorând numele său cel sfânt , iubirea sa creatoare şi
răscumpărătoare , misterul său trinitar .
Preamărirea adusă lui Dumnezeu din partea
îngerilor are ca motivaţie tocmai voinţa sa de a aduce şi stabili pacea
între oameni , pentru care îl trimite pe Fiul său , nu o pace care este
impusă din afară şi apărată cu arme , cum se întâmplă în atâtea ocazii şi
părţi ale lumii , ci pacea Crăciunului , pace care provine din interior , o
pace specială , rodul întâlnirii cu însuşi principele păcii , o pace care
are un fundament dincolo de limitele şi uzanţele umane, o armonie între
om şi Dumnezeu , între om şi cosmos , între bărbat şi femeie , între om şi
semenul său , cum sublinia cândva acelaşi mare exeget , regretatul Carlo
Maria Martini , într-o omilie de Crăciun .
Pentru a trăi cu adevărat această pace , dar al
lui Isus născut pe pământ , trebuie să ştim să-l lăudăm şi să-l adorăm pe
Dumnezeu , trebuie să-l aşezăm mereu pe primul loc , recunoscând că el
este bucuria cerească , cum au experimentat-o Maria şi Iosif şi cum au
trăit-o păstorii din împrejurimile Betleemului , iar după ei magii veniţi
din răsărit . Este foarte important să trăim acest mister şi să-l primim
pe Isus în condiţia sa de sărăcie , umilinţă şi totală dăruire .
Adevărata pace şi bucurie are ca fundament solid
credinţa că Isus s-a născut între oameni , nu numai acum două mii de ani
când a aşezat cortul său între oameni , la Crăciunul istoric , ci şi
astăzi , când el , la fel , se naşte pentru noi , la Crăciunul nostru , când
coboară în sufletul nostru , în casele şi în instituţii noastre , când ni
se oferă , când ne oferă cuvintele sale , când ne dă trupul şi sângele său
ca mâncare şi băutură pentru viaţa lumii , prin misterul jertfei de pe
altar .
Credinţa ne face să retrăim de Crăciun întâlnirea
lui Dumnezeu cu făpturile sale , cu oamenii tuturor timpurilor , o
întâlnire plină de adevărată pace a oamenilor răscumpăraţi cu el , Fiul
său , cu Dumnezeu făcut om , pentru ca omul să se înalţe la demnitatea de
Fiu al lui Dumnezeu .
Isus , Fiul lui Dumnezeu , s-a făcut om , ca omul să devină Dumnezeu (Sfântul Irineu) .
Este bine să înţelegem că întruparea lui Cristos
nu este doar iniţiativa lui , cunoscută din veşnicie , ci el însuşi , din
planul iubirii sale veşnice , a condiţionat această venire pe pământ de
adeziunea liberă din partea creaturii sale , reprezentată de Maria . Ea ,
cea plină de credinţă , curată şi generoasă , acceptând să-l poarte în
sânul ei pe însuşi dătătorul vieţii , devine prototipul întregii
umanităţi , icoana tuturor oamenilor , care pentru a se bucura de viaţa şi
mântuirea adusă de el , trebuie să se deschidă cu un reînnoit " da " al
credinţei lor la hotărârea lui Dumnezeu de a fi pacea întregii omeniri
şi a fiecăruia în parte .
Orice persoană şi orice familie , dacă vrea să
beneficieze de un asemenea gest de iubire , de pace şi de credinţă , are o
datorie sfântă şi o condiţie absolut necesară de a spune , cum a spus
însuşi Isus , Tatălui:" Iată vin , Doamne , să împlinesc voinţa
ta " , şi cum
a repetat într-un chip cu totul special Fecioara Maria : " Iată
slujitoarea Domnului , fie mie după cuvântul tău " .
Sfinţiile voastre , dragi fraţi şi surori în Cristos ,
Trăind cu bucurie Anul Credinţei şi Familiei sau cum obişnuim noi să ne exprimăm , Anul Credinţei în familie , reînnoim
şi repetăm convingerea că fiecare dintre noi , fiecare familie , avem un
prilej sfânt de a trăi din nou Crăciunul , sărbătoarea prin excelenţă a
coborârii lui pe pământ şi a prezenţei sale în mijlocul nostru .
Chemarea Sfântului Părinte Benedict , a Sinodului
Episcopilor şi chemarea mea ca păstor al fiilor episcopiei noastre ,
împreună cu Preasfinţitul
Aurel , auxiliarul nostru şi cu toţi ceilalţi
confraţi colaboratori din Iaşi este una singură :
Priviţi la Cristos care vine , care se naşte , care
ne iubeşte , ne vorbeşte şi ne cheamă : Veniţi la mine toţi . Eu sunt
calea , adevărul şi viaţa ; eu sunt pacea , bucuria şi lumina voastră . Cine
mă urmează pe mine nu va umbla în întuneric , ci va avea lumina vieţii .
Primiţi de la el sărutul şi îmbrăţişarea sa cerească şi ascultaţi-i chemarea : Mergeţi şi predicaţi evanghelia la toată făptura , căci eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor .
Tuturor : Crăciun fericit în suflet şi în familie !
* << Ex. Sa Petru Gherghel Ep. de Iaşi >> *
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu