Mesajul Sf. Păr. Pp. Benedict al - XVI - lea :
“ Mergi şi fă şi tu la fel ” , Lc 17,19 .
1. La 11 februarie 2013 , comemorarea liturgică a
Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes , se va celebra în formă solemnă , la
Sanctuarul marian din Altötting , a XXI-a Zi Mondială a Bolnavului .
Această zi este pentru bolnavi , pentru lucrătorii sanitari , pentru
credincioşii creştini şi pentru toate persoanele de bunăvoinţă “ moment
forte de rugăciune , de împărtăşire , de oferire a suferinţei pentru
binele Bisericii şi de chemare adresată tuturor să recunoască în
persoana fratelui bolnav Faţa Sfântă a lui Cristos care , suferind ,
murind şi înviind a realizat mântuirea omenirii ” ( Ioan Paul al II-lea , Scrisoare de instituire a Zilei Mondiale a Bolnavului ,
13 mai 1992 , 3 ) . În această circumstanţă , mă simt deosebit de apropiat
de fiecare dintre voi , dragi bolnavi care , în locurile de asistenţă şi
de îngrijire sau şi acasă , trăiţi un dificil moment de încercare din
cauza bolii şi a suferinţei . La toţi să ajungă cuvintele încurajatoare
ale Părinţilor de la Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican : “ Nu
sunteţi nici abandonaţi , nici inutili : voi sunteţi chemaţi de Cristos ,
voi sunteţi imaginea sa transparentă ” ( Mesaj adresat celor săraci , celor bolnavi şi celor suferinzi ).
2. Pentru a vă însoţi în pelerinajul spiritual care
de la Lourdes , loc şi simbol de speranţă şi de har , ne conduce spre
Sanctuarul din Altötting , aş vrea să propun reflecţiei voastre figura
emblematică a Samariteanului Milostiv ( cf. Lc 10,25-37 ) . Parabola
evanghelică relatată de sfântul Luca se inserează într-o serie de
imagini şi relatări din viaţa cotidiană , cu care Isus vrea să ne facă să
înţelegem iubirea profundă a lui Dumnezeu faţă de orice fiinţă umană ,
în special atunci când se află în boală şi în durere . Însă , în acelaşi
timp , cu cuvintele conclusive din parabola Samariteanului Milostiv ,
“ Mergi şi fă şi tu la fel ” (Lc 10,37) , Domnul arată care este
atitudinea pe care trebuie să o aibă fiecare discipol al său faţă de
ceilalţi , îndeosebi dacă au nevoie de îngrijire . Deci este vorba de a
lua din iubirea infinită a lui Dumnezeu , printr-o relaţie intensă cu El
în rugăciune , forţa de a trăi zilnic o atenţie concretă, asemenea
Samariteanului Milostiv, faţă de cel care este rănit în trup şi în
spirit , faţă de cel care cere ajutor , chiar dacă este necunoscut şi
lipsit de resurse . Acest lucru este valabil nu numai pentru lucrătorii
pastorali şi sanitari , ci pentru toţi , chiar şi pentru bolnavul însuşi ,
care poate să trăiască propria condiţie într-o perspectivă de credinţă :
“ Nu evitarea suferinţei , fuga din faţa durerii , îl vindecă pe om , ci
capacitatea de a accepta încercarea de a creşte în ea , de a găsi sens
prin unirea cu Cristos , care a suferit cu iubire infinită ” (Enciclica Spe salvi , 37) .
3. Mulţi Părinţi ai Bisericii au văzut în figura
Samariteanului Milostiv pe Isus însuşi , iar în omul căzut în mâinile
tâlharilor pe Adam , Omenirea rătăcită şi rănită prin propriul păcat (cf.
Origene, Omilie despre Evanghelia lui Luca XXXIV , 1-9 ; Ambroziu , Comentariu la Evanghelia sfântului Luca , 71-84 ; Augustin , Discurs
171) . Isus este Fiul lui Dumnezeu , Cel care face prezentă iubirea
Tatălui , iubire fidelă , veşnică , fără bariere şi fără graniţe . Dar Isus
este şi Cel care “ se despoaie ” de “ haina sa divină ”, care se înjoseşte
de la
“ condiţia ” sa divină , pentru a asuma formă umană (Fil 2,6-8) şi a se apropia de durerea omului , ajungând să coboare în iad , aşa cum recităm în Crez , şi să aducă speranţă şi lumină . El nu a considerat cu orice preţ să fie egal cu Dumnezeu , faptul că este Dumnezeu (cf. Fil
2,6) , ci se apleacă plin de milostivire , asupra abisului suferinţei
umane , pentru a vărsa untdelemnul mângâierii şi vinul speranţei .
4. Anul Credinţei pe care-l trăim constituie o
ocazie potrivită pentru a intensifica diaconia carităţii în
comunităţile noastre ecleziale , pentru fi fiecare samaritean milostiv
faţă de celălalt , faţă de cel care este lângă noi . În această privinţă ,
aş vrea să amintesc câteva figuri , printre nenumăratele figuri din
istoria Bisericii , care au ajutat persoanele bolnavi să valorizeze
suferinţa pe planul uman şi spiritual , pentru ca să fie exemplu şi
stimulent . Sfânta Tereza a Pruncului Isus şi a Sfintei Feţe ,
“ expertă în
scientia amoris ” (Ioan Paul al II-lea , Scrisoarea apostolică Novo Millennio ineunte , 42), a ştiut să trăiască “ în unire profundă cu Pătimirea lui Isus ” boala care a condus-o “ la moarte prin mari suferinţe ” (Audienţa generală ,
6 aprilie 2011) . Venerabilul Luigi Novarese , a cărui amintire vie o mai
serbează astăzi mulţi , în exercitarea slujirii sale a simţit în mod
deosebit importanţa rugăciunii pentru şi cu bolnavii şi suferinzii , pe
care-i însoţea adesea în Sanctuarele mariane , în mod special la grota de
la Lourdes . Mişcat de caritatea faţă de aproapele , Raoul Follereau şi-a
dedicat propria viaţă îngrijirii persoanelor lovite de boala Hansen
până în zonele cele mai îndepărtate ale planetei , promovând printre
altele Ziua Mondială împotriva Leprei . Fericita Tereza de Calcutta îşi
începea mereu ziua întâlnindu-l pe Isus în Euharistie , pentru a ieşi
după aceea pe străzi cu Rozariul în mână ca să-l întâlnească şi să-l
slujească pe Domnul prezent în cei suferinzi , în special în aceia care
“ nu sunt
voiţi , nu sunt iubiţi , nu sunt îngrijiţi ” . Sfânta Ana Schäffer
din Mindelstetten a ştiut, şi ea , în mod exemplar să unească propriile
suferinţe cu acelea ale lui Cristos : “ patul de durere a devenit … chilie
de convent şi suferinţa a constituit slujirea sa misionară … Întărită de
Împărtăşania zilnică , ea a devenit un neobosit instrument de mijlocire
în rugăciune şi o reflexie a iubirii lui Dumnezeu pentru multe persoane
care căutau sfatul ei ” (Omilie pentru canonizare , 21 octombrie
2012) . În Evanghelie iese în evidenţă figura Sfintei Fecioare Maria ,
care-l urmează pe Fiul suferind până la jertfa supremă pe Golgota . Ea
nu-şi pierde niciodată speranţa în victoria lui Dumnezeu asupra răului ,
asupra durerii şi asupra morţii şi ştie să-l primească cu aceeaşi
îmbrăţişare de credinţă şi de iubire pe Fiul lui Dumnezeu născut în
peştera din Betleem şi mort pe cruce . Încrederea sa tare în puterea
divină este luminată de Învierea lui Cristos care dăruieşte speranţă
celui care se află în suferinţă şi reînnoieşte certitudinea apropierii
şi consolării Domnului .
5. În sfârşit , aş vrea să îndrept gândul meu de
recunoştinţă vie şi de încurajare instituţiilor sanitare catolice şi
însăşi societăţii civile , diecezelor, comunităţilor creştine , familiilor
călugăreşti angajate în pastoraţia sanitară , asociaţiilor lucrătorilor
sanitari şi de voluntaria . Fie ca să crească în toţi conştiinţa că “ în
primirea iubitoare şi generoasă a oricărei vieţi umane , mai ales dacă
este slabă şi bolnavă , Biserica trăieşte astăzi un moment fundamental al
misiunii sale ” (Ioan Paul al II-lea , Exortaţia apostolică post-sinodală
Christifideles laici , 38) .
Încredinţez această a XXI-a Zi Mondială a Bolnavului
mijlocirii Preasfintei Fecioare Maria a Harurilor venerată la Altötting ,
pentru ca să însoţească mereu omenirea suferindă , în căutare de alinare
şi de speranţă tare , să-i ajute pe toţi cei care sunt implicaţi în
apostolatul milostivirii ca să devină samariteni milostivi pentru fraţii
şi surorile lor încercaţi de boală şi de suferinţă , în timp ce împart
cu bucurie Binecuvântarea Apostolică .
Prea Sf. Fec. Marie , de Lourdes , roagă-te , pentru noi !
Tămăduitoarea bolnavilor , roagă-te pentru noi !
O Marie , Zămislită fără de păcat , roagă-te pentru noi !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu