Sf. Maximilian M. Kolbe , Pr. , m. Franciscan Conventual (1894–1941) . Apostol al presei catolice şi „ martir al carităţii "

 

Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta :
ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi , 

spune Domnul - In. 15,13 .

Ant. la intrare : Mt. 25,34.40 :
Veniţi , binecuvântaţii Tatălui meu . Adevăr vă spun :
tot ce i-aţi făcut unuia 

dintre fraţii mei cei mai mici ,
mie mi-aţi făcut , 

spune Domnul .

LECTURA I : Înţ. 3,1-9 :
Ca pe o jertfă de ardere de tot 

i-a primit .
Ps. 115 :
Preţioasă este în ochii Domnului moartea sfinţilor săi .
Aleluia : Mt. 16,25 :
Cine va voi să-şi salveze viaţa o va pierde , iar cine îşi va pierde viaţa
pentru mine , o va salva , Aleluia .
EVANG. Ioan 15,9-17 :
Nu vă mai numesc slugi , 

dar prieteni .

RUGĂCIUNEA ZILEI :
Dumnezeule , care pe sfântul preot martir Maximilian Maria Kolbe ,
înflăcărat de iubire faţă de Fecioara Neprihănită Maria , l-ai umplut de râvnă pentru mântuirea sufletelor şi de dragoste pentru aproapele , dă-ne te rugăm , prin mijlocirea lui , harul , ca , slujindu-i pe oameni din toată inima pentru slava ta , 

să ne învrednicim a deveni asemenea Fiului tău
până la moarte . 

Amin .

ACT DE CONSFINŢIRE :  

Rugăciunea zilnică a 

Sf. Maximilian M. Kolbe :
Fecioară Neprihănit Zămislită , Regina Cerului şi a pământului , Scăparea păcătoşilor 

şi Maică preaiubitoare , 

căreia Dumnezeu a vrut 

să-i încredinţeze toată 

rânduiala Îndurării , 

iată-mă la picioarele Tale ,
sărman păcătos ce sunt ; 

Te implor cu umilinţă , 

primeşte fiinţa mea întreagă 

ca bun al Tău 

şi proprietatea Ta ; 

lucrează în mine după voinţa Ta , 

în sufletul meu şi în trupul meu ,

 în viaţa mea şi în moartea mea ca şi în veşnicia mea . 

Înainte de toate , 

dispune de mine cum doreşti Tu ,
ca să se împlinească în sfârşit , 

ceea ce s-a spus despre Tine : 

" Femeia va zdrobi capul Şarpelui " şi de asemenea , 

" Tu singură vei învinge
ereziile în lumea întreagă " . 

Fie ca în mâinile Tale preacurate , atât de pline de milă , 

să devin o unealtă a iubirii Tale , capabilă să reînsufleţească şi să facă să înflorească din plin atâtea suflete nepăsătoare sau rătăcite . Astfel , se va extinde nemărginit domnia Inimii dumnezeieşti 

a Lui Isus . 

Într-adevăr , simpla Ta prezenţă atrage harurile care convertesc 

şi sfinţesc sufletele , 

fiindcă harul izvorăşte 

din Inima dumnezeiască a Lui Isus peste noi toţi , 

trecând prin 

mâinile tale de Mamă . 

Amin .
 
O , MARIE ZĂMISLITĂ 

FĂRĂ DE PĂCAT , 

ROAGĂ-TE PENTRU NOI , 

CARE ALERGĂM LA TINE 

ȘI PENTRU CEI CARE NU ALEARGĂ , MAI ALES PENTRU DUȘMANII BISERICII ȘI PENTRU CEI CARE S-AU ÎNCREDINȚAT ȚIE 

ȘI CEI CARE AU MAI MARE NEVOIE 

 DE MILA TA  

ȘI PE CARE ÎI ÎNCREDINȚĂM  

CU TOTUL 

INIMII TALE NEPRIHĂNITE

CU IUBIRE

 AMIN .

 

 Sf. Maximilian M. Kolbe ,
s-a născut la 7 ianuarie 1894 ,
într-o familie de țesători săraci polonezi .
La botez i s-a pus numele Raimond .
Copil fiind , pe când se ruga în fața unei statui a Maicii Domnului , Fecioara Maria i-a arătat două coroane , una de trandafiri albi , alta de trandafiri roșii , și i-a propus să aleagă .
 

Raimond
le-a luat pe amândouă :
ele sunt simbolul vieții sale
de curățenie sufletească și de jertfă
față de aproapele și față de biserica lui Cristos .
După multe frământări , s-a hotărât să intre în Ordinul Franciscanilor Minori Conventuali .
Maximilian a fost trimis la Roma , unde a studiat filozofia , la Universitatea Gregoriană , şi teologia , la Colegiul Serafic , fiind sfinţit preot la 28 aprilie 1918 .
 

 În ziua de 17 octombrie 1917 ,
împreună cu alți șase colegi
se consfințește Preacuratei Fecioare Maria
 și întemeiază asociația numită :
« Militia Imaculatae » ,
« Oastea Neprihănitei »
sau
« Armata Maicii Domnului » .
 

Ei și-au propus ca prin sfințirea vieții proprii , prin rugăciune și activitate concretă să lucreze la cunoașterea și imitarea
Fecioarei Maria ,
pentru convertirea tuturor oamenilor
prin mijlocirea Mariei .
Printre fondatorii Miliţiei Imaculatei se află şi părintele Petru Francisc Pal , franciscan român , cu care părintele Kolbe legase o strânsă prietenie .
Pentru a face cunoscută Miliţia Imaculatei ,
în anul 1921 a fondat , la Cracovia , un ziar , de câteva pagini , intitulat :
 

<< Cavalerul Neprihănitei >>
Pe terenul donat de contele Lubecki ,
la Varşovia ,
Pr. Maximilian a fondat :
<< Niepokalanow (Oraşul Mariei)>>
 

În mănăstirile întemeiate de el , frații se salutau rostind numele :
Maria ;
la fiecare bătaie de ceas ,
 îndreptau un gând către
Regina Apostolilor ,
spunând  << AVE  MARIA >> .
Evlavia și încrederea lor în
Neprihănita Fecioară Maria
și-au dovedit tăria în munca imensă pe care au depus-o cu bucurie , dar în deosebi în încercarea grea a războiului .
 

În decursul a zece ani , numărul călugărilor care lucrau în Oraşul Mariei a ajuns la 762 , iar Cavalerul Neprihănitei la un tiraj de milioane de exemplare . Pe lângă revista iniţială , se editau alte şapte periodice .
Cu permisiunea superiorilor , Maximilian Kolbe a plecat în Japonia , unde a fondat :
<< Oraşul Mariei la Nagasaki >>
la 24 mai 1930 .
 În India ,
a reuşit să deschidă doar o casă călugărească .
 

La 19 septembrie 1939 ,
Pr. Kolbe a cunoscut rigoarea lagărului de concentrare , unde a rămas închis aproape trei luni . S-a întors , apoi la Niepokalanow , transformat între timp în loc de asistenţă pentru răniţi , bolnavi şi fugari .
 

Pr. Maximilian ,
peste tot vorbeşte cu înflăcărare despre Neprihănita Zămislire
şi ajută pe nenumăraţi oameni ,
creştini şi necreştini ,
să înţeleagă şi să experimenteze
că prin 

Maria ,
se pot  apropia de Dumnezeu ,
devin mai buni şi mai curaţi la suflet .
 

În luna mai a anului 1941 , arestat din nou de către trupele naziste , a fost dus în lagărul de la Auschwitz şi înmatriculat cu
Nr. 16670 .
La sfârşitul lui iulie , un om din acelaşi lot de deţinuţi cu părintel Kolbe a reuşit să evadeze . Ca represalii , naziştii au ales zece persoane pe care le-au condamnat să moară în buncărul foamei . Când unul dintre cei condamnaţi , Francisc Gajowniczek , a izbucnit în lacrimi spunând că avea o familie care-l aştepta acasă , Kolbe a ieşit dintre rândurile deţinuţilor , oferindu-se să moară în locul lui .
După două săptămâni petrecute în buncăr ,
fără apă şi hrană , mai erau încă în viaţă patru condamnaţi . Printre ei se afla şi
Părintele Kolbe .
 

Au fost ucişi prin injectare cu acid fenic , la 14 august 1941 , iar trupurile lor au fost incinerate.
   
 A fost beatificat
la 17 octombrie 1971 ,
În ziua canonizării
(10 octombrie 1981) ,
în omilia sa ,
Papa Ioan Paul al II-lea ,
l-a numit pe
Maximilian Maria Kolbe :
„ Martir al Carităţii " .
La ceremonie era prezent şi
Francisc Gajowniczek ,
pentru salvarea căruia ,
Părintele Kolbe îşi oferise propria viaţă .
 

În ajunul zilei Adormirii Maicii Domnului
sufletul curat şi curajos al acestui slujitor credincios şi destoinic al Domnului , se îndrepta către lăcaşurile cereşti , spre a depune la tronul Celei fără de pată , omagiul unei vieţi jertfite Fecioarei Neprihănite şi mântuirii sufletelor .
 

Două sunt învăţăturile care ne rămân contemplând chipul Pr. Kolbe :
Una se întoarce de la martiriul său la viaţa sa , iar cealaltă merge de la viaţa sa la martiriul său.
În prima învăţătură , Pr. Kolbe 

ne spune că a răspunde la neomenie cu dăruire de sine şi sacrificiu nu este răspunsul aceluia care se resemnează şi cedează în faţa presiunii , al aceluia care aşteaptă toate de la Dumnezeu şi atunci poate suporta orice .
Pr. Kolbe şi-a dat viaţa acceptând să moară după ce şi-a depus toate energiile pentru construirea unei lumi diferite, a unei lumi noi . Martiriul său nu a fost o fugă , ci plinătatea energiei sale vitale .

În a doua învăţătură , Pr. Kolbe

 ne spune că aluatul martirilor nu e acela al oamenilor care s-au jucat toată viaţa de-a pluralismul şi pacifismul cu orice preţ , chiar dacă le numeşte dialog şi ecumenism .
 

Există desigur un mod corect de a considera aceste valori , modul carităţii , nu al pierderii identităţii , dar de foarte multe ori acestea sunt păstrate în mod egoist , fără a dărui viaţă .

Sf. Maximilian Maria Kolbe , roagă-te pentru noi !