SF. PAUL AL CRUCII ( 1694-1775 ) , Pr. si Fondator al Pasioniştilor - Congregaţia Clericilor Desculţi ai Sfintei Cruci şi ai Pătimirii Domnului Nostru Isus Cristos , a ales carisma şi stilul de viaţă al călugărilor să fie rugăciunea , penitenţa , tăcerea şi studiul intens .
Așa cum găsim scris în Sf. Scriptură in Evanghelia de la Mt 16, 24 - 26 : Atunci Isus a spus discipolilor săi : „ Dacă cineva vrea să vină după mine , să renunţe la sine , să-şi ia crucea şi să mă urmeze . Căci cine vrea să-şi salveze viaţa , o va pierde ; cine însă îşi pierde viaţa pentru mine acela o va afla .
Sf. Paul al Crucii , nu concepea Pătimirea în mod „ negativ ”, adică numai ca o consecinţă necesară pentru iertarea păcatelor ci în mod „ pozitiv ” , ca maximă expresie a dragostei lui Dumnezeu pentru om . Vreme de 50 de ani , Paul al Crucii , ajutat de confraţii săi , a străbătut satele şi oraşele Italiei în calitate de „ misionar apostolic ” . Prin predicile sale mişca inimile cele mai împietrite spre pocăinţă , obţinea convertiri spectaculoase şi confesiuni (spovezi) nesperate . După exemplul său , pasioniştii au continuat această operă misionară în Italia în Europa şi mai apoi în întreaga lume .
încercat să imite cât mai conștiincios pe Cristos , prin viața și lucrarea sa sfântă .
Paul al Crucii , vrea ca monahii săi să retrăiască pătimirea aşa cum Dumnezeu i-a făcut-o cunoscută şi aşa cum a experimentat-o , ca mister pascal al morţii şi învierii , al durerii transformate în iubire . De aici provine şi al patrulea vot , acela de a promova în viaţa credincioşilor cunoaşterea pătimirii , pentru a provoca în ei abandonarea încrezătoare în Dumnezeu şi hotărârea de a se elibera de tot cea ce îi îndepărtează de experienţa iubirii sale infinite . Pe acest binom al contemplaţiei şi al lepădării se desfăşoară viaţa în cadrul “ retragerilor ” , aşa cum îi plăcea să numească conventele sale . Aici, pasioniştii trăiau cufundaţi în contemplarea pătimirii lui Isus , în studiul şi experienţa plină de bucurie a carităţii fraterne , care cere o continuă purificare . Deveniţi oameni noi prin evanghelia trăită , ei pleacă împreună pentru misiunile în mijlocul poporului şi se dăruiesc fără rezerve ministerului Cuvântului şi sacramentului Penitenţei , pentru a se putea întoarce apoi din nou în reculegerea “ retragerii ” lor .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu